Carte

  Aveam in minte sa incep sa scriu o carte cu povestile romanilor plecati in “strainatate”, cum au gasit tarile gazda unde s-au dus, cum este lumea, cum s-au descurcat, ce dificultati au intampinat si cum au gasit

  Romania cand s-au intors sau cand au venit in concedii,vacante, etc. daca vor sa ramana in tara gazda si de ce sau care sunt motivele pentru care s-ar intoarce in tara natala si sa vindem cartea.   Singurul lucru de care nu eram inca decis era cum vom imparti castigurile…. Astazi am citit un articol la care mi-au dat lacrimile despre copiii ce au ramas singuri in tara si parintii lor au plecat sa munceasca in lume. Fiecare copil a scris cate o scrisoare catre parintii lui. Astfel m-am decis ca din vanzari sa contribui la ajutorarea copiilor ce au ramas singuri in tara cu parinti plecati sa munceasca in strainatate.

   Pentru oricine doreste sa contribuie la scrierea cartii cu povestea lui personala,  avand in vedere ca va fi o carte cu autor colectiv, il rog sa imi scrie pe blog, si astfel va intinde o mana copiilor ramasi singuri acasa.   Mai jos puteti citi articolul, preluat de pe site-ul tion.ro  :

 "Referendum special in Timis: ce cred copiii despre parintii lor plecati in strainatate

În urmă cu câteva săptămâni, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş a lansat o invitaţie copiilor din judeţ ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate. Aceea de a a-şi scrie gândurile, dorinţele, mesajele către părinţii lor , în scrisori ce ar urma să fie publicate într-o broşură. Aproape 100 de scrisori, semnate de copii de la primele clase până aproape de liceu, au ajuns astfel la DGASPC Timiş. Singurătate, dor, neputinţă, dezamăgire, şi mai ales, o imensă aşteptare răzbat din fiecare rând. De dragul lor, pentru ca sentimentele aşternute atât de sincer pe hârtie să nu rămână doar un simplu exerciţiu „de 1 iunie”, am selectat câteva dintre aceste scrisori. Doar atât cât să ştim că, de prea multe ori, copilăria nu e un loc fericit. Doar atât cât să ne simţim vinovaţi că nu facem destul pentru aceşti copii.(n.r. -numele reale ale elevilor care semnează scrisorile au fost schimbate în material).

  "Viata e tot mai grea”

  „GÂNDURI…!!! Părinţii mei fiind în străinătate, mă simt tot timpul singură şi părăsită. Am înţeles că au plecat să muncească pentru a îmi oferi mie un trai mai bun, dar îmi e greu fără ei şi aş vrea să fie aproape de mine când sunt tristă (…). Fără părinţi îmi este greu pentru că toate greutăţile şi responsabilităţile lor le iau asupra mea. Eu sunt şi mamă şi tată pentru frăţiorul meu (…). La şcoală când sunt şedinţe şi văd părinţii celorlalţi copii că îi ceartă că nu învaţă, mi-aş dori să fiu şi eu certată de părinţii mei. Îmi lipsesc pedepsele şi certurile, poate că aş vrea să mă felicite când iau o notă bună şi să mă pupe. Îi iubesc mult şi aş da orice să îi am aproape de mine”(Daria, elevă clasa a VII-a,Fibiş).

 „Dragă mami, abia aştept să vii în ţară. Mi-e dor de tine. Nu gândesc pozitiv în ultimul timp. Viaţa e tot mai grea şi nemiloasă. Singura persoană în care am încredere esti tu. Vino acasă mama, îmi lipseşti mai mult ca nicodată. Nu e nevoie să îmi aduci ceva, vreu doar să te văd, să-ţi zic ce am pe suflet şi să-ţi spus ce trăsnăi am mai făcut. Te iubesc, mama. Cu drag, a ta fiică, Ana”.

 „Dragă Mamă, eu te iubesc şi te rog să nu mă uiţi, chiar dacă eşti departe de mine (…). Eu merg la şcoală şi îmi amintesc cum ar fi să am o mamă ca şi alţi copii. Greu este când copilul de părinţi este departe”. Mariana

„Dragă tată, au trecut aproape patru ani de când nu ne-am mai văzut. Dar am o poză cu dumneavoastră şi mă uit la ea şi încep să plâng. Am crescut foarte mult de când ai plecat. Dar când o să ne vedem o să ne bucurăm foarte mult. (…) Cu învăţătura merg greu, dar încep să învăţ puţin mai bine, ca să trec în clasa a IV-a”. Oriana

„Dragii mei părinţi, să ştiţi că eu sunt foarte cuminte, dacă nu mă credeţi puteţi să o întrebaţi pe bunica. Eu vă iubesc foarte mult. Bunica vrea să veniţi acasă cât mai repede pentru că ea nu mai face faţă cu noi trei, cu mine, cu Amira şi cu Danut, să ştiţi că şi ei vă iubesc foarte mult. Cu drag, fiul vostru iubit, Alin.”

 „Cel mai greu îmi este seara când nici eu, nici fratele meu nu putem adormi fără voi. Câteodată iau cartea cu poveşti şi mai citesc ceva, dar nu pot că încep să plâng şi atunci se porneşte şi fratele meu, aşa că mă abţin. Îţi mulţumesc pentru pachet. Să ştii că în grădină am făcut un strat pentru tine şi unul pentru tata. Vă aşteptăm c mult dor şi nerăbdare, Carmen”. (Livezile).

„Vă iuuubesc! Vă iuuuuuuuuuuuubesc. Şi vă aştept să veniţi”.(Livezile) “